Gilman's Point e punctul in care ruta turistica principala din Kilimanjaro, Marungu, intersecteaza buza craterului. Gilman are 5685 m, iar Uhuru Peak, punctul cel mai inalt de pe buza craterului (si implicit al muntelui) are 5895 m, iar de la Gilman's Point pana la Uhuru Peak se mai merge cam o ora jumate - doua ore. Atat pentru ajungerea pe varf, cat si pe buza craterului (la Gilman sau Stella Point, de pe alte rute), se da un certificat din partea biroului turistic de la baza muntelui.
Ideea e ca tentativa mea de a urca pe Kilimanjaro s-a terminat la Gilman si nu pe varf, dupa o noapte crunta, in care am murit de frig, am varsat din 10 in 10 minute desi nu mai mancasem de 24 de ore, si am avut si un moment in care hotarasem sa renunt si pornisem in jos, iar ghidul a venit dupa mine si a zis: "stiu ca iti doresti foarte mult sa ajungi sus asa ca poate totusi ar fi bine sa mai incerci un pic". Cand am ajuns pe Gilman eram total incoerent in vorbire si chiar in gandire (am uitat de pilda ca am baterii de rezerva pentru aparatul foto la mine si nu am nici o poza de pe marginea craterului), ceea ce e un semn de AMS (acute mountain sickness) destul de avansat. Asa ca am hotarat, in ciuda indemnurilor reinnoite ale ghidului, sa ma intorc, gandindu-ma ca nu voi mai rezista inca 3-4 ore, cat ar fi durat drumul pana pe varf si inapoi, la acea altitudine...
Am facut bine ca m-am intors, sau am ratat stupid ajungerea pe varf, de la doi pasi de acesta? Da, ma taram, dar facusem asta pentru cinci ore si jumatate deja pana acolo, nu mai rezistam inca una jumatate? Oare am dat tot ce puteam din mine sau mai aveam resurse? O intrebare pe care pot sa mi-o pun si in legatura cu multe altele din activitatile mele...

P.S. La cativa ani dupa intoarcerea din Kenya, Corinne Hofmann a mers in Tanzania si a urcat pe Kilimanjaro pana pe varf, desi, dupa relatarile ei, a plans incontinuu intre Gilman si Uhuru Peak. Oricum, fata de cealalta experienta din viata ei, inclin sa cred ca asta i s-a parut floare la ureche...

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss

Ati auzit de Corinne? Corinne Hofmann, elvetianca acea de 25 de ani, care avea in tara ei un magazin de rochii de mireasa , si care a plecat cu prietenul ei intr-o excursie in Kenia... Acolo a pus ochii pe un masai (astia sunt aia care au pe ei doar o patura, sandale din anvelope uzate si un bat lung in mana) inalt, de care cica s-a indragostit (whatever that means) si a lasat tot... prieten... civilizatie... ca sa traiasca intr-o coliba rotunda, inalta de un metru si cu diametrul de trei pentru ani buni... mancand doar lapte si carne de capra... imbolnavindu-se de malarie... suportand gelozia individului si incapacitatea cronica de comunicare... nascand si o fetita... Dupa 4 ani a hotarat ca nu mai poate, a fugit cu copilul in Elvetia, acolo si-a construit din nou o viata de la zero, lucrand multi ani ca comis - voiajor pana cand intr-o doara s-a apucat sa-si puna povestea pe hartie si a rezultat un best -seller mondial, dupa care s-a facut si film, s-a umplut de bani si de faima si (poate) a trait fericita pana la adanci batraneti...
Cati am putea face o asemenea nebunie? Mi se pare fantastic sa poti sa lasi absolut totul in urma si sa o iei de la nimic, si nu o data ci de mai multe ori... sa parasesti o tara ca Elvetia (care mie mi se pare un paradis pe pamant) pentru o coliba in Kenia !!(de altfel, in a doua ei carte, care se refera la anii de dupa intoarcerea din Kenia, e foarte simpatica cum se minuneaza in fata unor obiecte casnice banale, gen aragaz sau masina de spalat ). Si noi care suntem impinsi aici sa credem ca fericirea inseamna o masina mai mare, o casa mai mare, un televizor mai mare si eventual o vacanta all-inclusive in Turcia...

Intotdeauna m-am intrebat daca chiar am ceva interesant de povestit oamenilor sau nu :). Asa ca incercarea asta o fac in speranta ca o sa gasesc, macar partial, un raspuns... Din experienta de pana acum, e o mare diferenta intre povestea pe care o ai in cap si produsul rezultat prin asternerea unor cuvinte pe hartie. Tudor Musatescu zicea o chestie haioasa, care am considerat mereu ca mi se potriveste: si magarul, saracul, ar dori sa cante o melodie extraordinara, inaltatoare, dar cand deschide gura nu reuseste sa produca decat ragetul ala oribil! (citatul este, desigur, aproximativ). Dar cine stie, poate si niste ragete pot sa intereseze pe cineva...